ZILELE COMUNEI

Se organizeaza in fiecare an in luna iulie, prima editie fiind in anul 2009. Cu acest prilej sunt prezentate traditii populare din zona, cea mai cunoscuta dintre acestea fiind “Calusarul”. De asemenea, la manifestari sunt prezenti interpreti de muzica populara din zona si invitati cunoscuti cantareti din tara.

Bretea Strei - Caminul Cultural

Reteaua de camine culturale
In toate satele comunei exista camine culturale
Bretea Romana - cladire proprie – 180 locuri
Bretea Streiului – cladire proprie, 200 locuri
Batalar – cladire proprie – 100 locuri, in curs de extindere si modernizare
Covragiu – cladire proprie – 100 locuri, in curs de extindere si modernizare
Gintaga – cladire proprie –180 locuri
Maceu – cladire proprie – 400 locuri
Ocolisu Mare – cladire proprie – 100 locuri
Rusi – cladire proprie –350 locuri
Plopi – cladire proprie – 300 locuri
Vilcelele Bune – cladire proprie-350 locuri
Vilcele – cladire proprie – 160 locuri, in curs de extindere si modernizare
Primaria si Consiliul local, impreuna cu Institutul de Proiectari Hunedoara au intocmit un proiect de reabilitare si modernizare a tuturor caminelor culturale din comuna (exceptind caminele culturale Bretea Strei si Maceu care sunt noi), proiect realizabil in urmatorii 4 ani.

BIBLIOTECA
Biblioteca comunala functioneaza intr-o cladire proprie si dispune de un fond de carte de 8720 de volume. Are inscrisi peste 120 de cititori.
Bibliotecar- Ilie Salisteanu care este si directorul Caminului cultural.


In prezent, in colaborare cu Biblioteca Judeteana "Ovid Densusianu", se deruleaza un proiect "Biblionet", in cadrul caruia functioneaza patru calculatoare racordate la internet.

Ce este Biblionet?

BIBLIONET-LUMEA IN BIBLIOTECA MEA , isi propune sa asigure accesul la informatie prin introducerea tehnologiei moderne in bibliotecile publice, pornind de la faptul ca 64% dintre romani nu au folosit niciodata Internetul. Prin intrarea in acest program, bibliotecile vor deveni spatii primitoare unde oamenii se pot intalni, informa si contribui la viata comunitatii. In Romania exista in prezent aproape 3000 de biblioteci publice, care asigura servicii unei populatii de peste 21 de milioane de cetateni , desi mai putin de 10 % dintre aceste biblioteci au in prezent calculatoare cu acces public la Internet Fundatia BILL & MELINDA GATES,isi propune sa deschida calea catre cunoastere, informare si egalitate de sanse pentru cat mai multi oameni.Parte a Programului de Dezvoltare Globala, Global Libraries formeaza parteneriate cu diferite institutii pentru a ajuta bibliotecile publice sa asigure acces gratuit la calculatoare si Internet si formare pentru utilizarea acestora la potential maxim, tehnologia informatiei. Global Libraries sprijina transformarea bibliotecilor publice in instrumente vitale pentru imbunatatirea nivelului de trai a milioane de oameni. Microsoft Corporation va dona software in valoare de aproximativ 15 milioane dolari catre bibliotecile selectate in program, in cadrul initiativei globale de inzestrare a comunitatilor cu tehnologie accesibila si utila.
> Descrierea programului <
Pentru mai multe detalii accesati site-ul: www.biblionet.ro , sunati la nr de telefon:0245.658680 sau puteti vizita Biblioteca Comunala Bretea Romana , unde bibliotecarul va poate acorda asistenta necesara.

Proiectul functioneaza din 27 septembrie 2010


POTENTIAL ARTISTIC

Pe linga cetele de caluseri din satele Gintaga, Vilcelele Bune, Vilcele, Batalar si Covragiu, cete de colindatori si irozi sunt in satele Vilcelele Bune si Vilcele. In satul Plopi este binecunoscut grupul de colindatori, iar in satele Vilcelele Bune si Vilcele sunt grupuri de fluierasi.
Instrumentisti si solisti:
Tisan Leontin (Vilcele) – vioara si fluier
Dragoiesc Isidor (Vilcelele Bune) – taragot si fluier
Mazare Cristian (Vilcele) – saxofon
Nalatan Ioan (Gintaga) – saxofon si rapsod
Vitca Ionel (Vilcelele Bune) – interpret vocal de muzica populara
Sterian Petru (Gintaga) - fluier
Herban Sit (Covragiu) - fluier
Cioara Costica (Plopi) - taragot
Lut Ioan (Maceu) – saxofon
Goia Teofil (Rusi) - taragot
Giosu Ioan (Vilcelele Bune) – orga

Din satul Gintaga este cunoscuta solista de muzica populara Deac Mariana, una din cele mai apreciate interprete ale folclorului romanesc. De remarcat este faptul ca si tatal ei –Deac Achim - este un foarte bun interpret la fluier.





TRADITII SI OBICEIURI
Situate pe valea Streiului, la interferenta Tarii Hategului cu zona Orastiei, satele comunei Bretea Romana conserva inca valoroase traditii si obiceiuri, a caror origini le gasim in inceputurile civilizatiei omenesti in acest spatiu.
Dintre aceste traditii si obiceiuri, fara indoiala ca obiceiul caluserului este un adevarat tezaur pentru cultura populara romaneasca si chiar pentru cea universala. Acest stravechi si valoros obicei a trezit interesul reprezentantilor UNESCO, care au proclamat ,,Traditia Calusului (Caluserului )’’drept Capodopera a Patrmoniulu Oral si Imaterial al Umanitatii, o recunoastere a valorilor patrimoniului nostru cultural in peisajul mondial al culturii.
Obiceiul calusului, caluserilor sau cel al caiutilor, se practica in diferite zone ale tarii si in perioade diferite ale anului, calusul in Muntenia, cu cea mai puternica vatra in Oltenia (de Rusalii), caluserul in Transilvania, cu vatra cea mai puternica in judetul Hunedoara (de Craciun ) si caiutii in Moldova (de Anul Nou).

Despre obiceiul caluserului
Ca obicei de iarna specific spatiului din zona Muntilor Orastiei, caluserul hunedorean, desi este unitar ca forme de manifestare, se remarca prin diversitate de la un sat la altul.
Obiceiul in general isi are originea in antichitate, avind la baza cultul Soarelui, asociat cu cel al fertilitatii.
Pentru o mai buna cunoastere a acestui obicei, vom face o succinta prezentare a costumului popular al caluserilor. Costumul de baza al caluserilor este compus din camasa alba, incretita la poale, cusuta cu ,,cheie’’ sau cu ,,pui’’, iar la generatiile mai tinere, camasa cu ,,ciocanele’’. Peste ea caluserii poarta un pieptar infundat, din piele de oaie cu broderii deosebit de bogate. Mijlocul este incins cu o curea lata de piele – chimir- cusuta cu frumoase motive florale. Pantalonii erau fie din panura alba, groasa ,,cioareci’’, tesuta in razboi, fie din pinza alba.Unul dintre cele mai interesante si importante piese ale costumului caluseresc, il constituie ,,zdrancanele’’(zurgalaii), care se poarta legate sub genunchi, cu o curelusa ornamentata cu broderii de matase si margele. De curelusa sunt de asemenea prinse fire de lina multicolora care atirna pina la glezna. Vechimea si incontestabila functe magica pe care zurgalaii , clopoteii etc. au avut-o in trecut este atestata nu numai de aria lor mare de raspindire, dar si de prezenta in costumatie a unor masti diferite. Specialistii sunt unanimi in a sustine rolul lor de aparare impotriva unor spirite nefaste, prin producerea zgomotului. Prezenta zurgalailor in costumul caluserilor transilvaneni este atestata si de T. Frincu si G. Candrea, care mentioneaza in legatura cu momentul ,,legarii caluserilor’’ca vataful il leaga pe fiecare peste fluierul piciorului in jos de genunchi cu cite doua curele, pe care sunt insirati clopotei.
In cadrul obiceiului caluseresc, exista doua etape distincte in oranizarea cetei si a desfasurarii propriu-zise a acestui obicei. Mai intii este o etapa pregatitoare sau premergatoare, in care se organizeaza ceata de caluseri, se alege gazda, se pregatesc jocul si colindele. Ea dureaza de la lasatul postului de Craciun, pina in ajunul Craciunului.
Alegerea gazdei – Inca din primele zile ale prinderii postului de Craciun, feciorii din sat isi vor alege gazda, care reprezinta un moment de cea mai mare importanta in desfasurarea acestui ancestal obicei. Gazda va fi cea care le va asgura caluserilor toate conditiile necesare pregatirii obiceiului, pe intreaga durata a postului de Craciun.Gazda este cautata printre familiile cele mai de vaza din sat, cu o situatie materiala dintre cele mai bune si cu o reputatie deosebita in cadrul comunitatii.
Organizarea cetei – Primul vataf, conducatorul cetei de caluseri, este stabilit dinainte de catre feciori. Vataful trebuie sa indeplineasca mai multe condtii. De obicei el este cel mai in virsta dintre caluseri. El trebuie sa aiba experienta jocului, sa-l stpineasca cu precizie, sa fie inzestrat cu calitati fizice si morale, sa se bucure de autoritate si simpatie in rindul feciorilor si, ce este mai important, sa fie un bun orator si sa aiba spontaneitate in gindire. Pentu a se deosebi de ceilalti caluseri, vataful intii poarta doua panglici peste umeri, care se petrec peste piept si se prind in solduri. O panglica este trcolora si una rosie.
Primul vataf isi alege colaboratorul sau direct, pe vataful al doilea, care ii poate tine locul. Pentru aceasta el trebue sa fie tot atit de bine pregatit in privinta jocului ca si primul vataf, de asemenea, trebuie sa cunoasca toate uraturile primului vataf. Tot vataful al doilea se ingrijeste de instruirea celor mai tineri feciori intrati in caluseri, cat si de bunul mers al colindelor. Pentru invatarea colindelor este numit unul dintre feciorii care nu joaca, dar are ,,darul cantatului’’ si cunoaste bine textul si melodiile tuturor colindelor.
Se stabileste apoi locul fiecarui caluser in formatie, tinindu-se seama de virsta si inaltime. Aranjamentul si imbracamintea sunt lucruri extrem de importante in evoluyia caluserilor.
Ceata de caluseri este o formatie alcatuita dintr-un numar de feciori, fara sot: 7, 9 sau 11 dansatori, in cele mai multe cazuri 9 dansatori, media de virsta fiind in jur de 20 de ani. Pe linga caluserii care joaca, mai figureaza in ceata si alti tineri, care indeplinesc anumite functii (ceparul, doi turcasi, jupanii ). In toata perioada de pregatire este de remarcat seriozitatea caluserilor, grija zilnica pentru stapinirea perfecta a jocului, precum si faptul ca la repetitiile care le fac la gazda, adeseori participa si oameni mai in virsta, mai experimentati in jocul caluseresc, fosti vatafi, care ii invata pe tinerii caluseri diferite ponturi mai greu de executat.
In cadrul obiceiurilor locale, jocul caluserilor ocupa locul cel mai important. Nici un alt obicei nu antreneaza atitia participanti, angrenati efectiv in desfasurarea lui, nici un alt obicei nu mobilizeaza intreaga obste a satului ca acesta. Se remarca apoi caracterul organizat al desfasurarii obiceiului, in forme traditionale, neschimbate, si la care participa intreaga comunitate. Acest obicei, cu origini in ritualurile stavechi, s-a impus ca cel mai complex dintre obiceiurile populare romanesti, dansul caluseresc impresionind prin frumusetea lui coregrafica, el raminind sub toate aspectele un fel de ideal coregrafic, un superlativ al frumosului.
Comuna Bretea Romana face parte din vatra hunedoreana unde s-a pastrat cel mai bine acest obicei. Sunt binecunoscute cetele de caluseri din satele Gintaga, Vilcelele Bune, Vilcelele Rele, Covragiu, care in fiecare iarna incepind din Ajun si pina a treia zi de Craciun, colinda pe la casele tuturor gospodarilor. Aceste cete de caluseri sunt nelipsite de la cunoscutul Festival ,,CALUSERUL TRANSILVANEAN’’, care aduna timp de doua zile, la mijlocul lunii decembrie, de mai bine de trei decenii, cele mai valoroase cete de caluseri din Transilvania si Banat.

NEDEILE – Fiecare sat din comuna Bretea Romana are cate o sarbatoare locala –nedeea- care este legata de hramul bisericii din localitate. La aceste sarbatori participa intreaga comunitate locala, precum si rudele si prietenii din satele din jur.
In satele comunei Bretea Romana, nedeile incep de la Pasti si se incheie la doua saptamini dupa Rusalii.
- Plopi – a treia zi dupa Pasti
- Rusi – la Pastile Mici
- Bretea Streiului si Covragiu – la doua saptamini dupa Pasti
- Vilcelele Rele – la sase saptamini dupa Pasti
- Vilcelele Bune – in prima zi de Rusalii
- Batalar – a doua zi de Rusalii
- Bretea Romana – la o saptamina dupa Rusalii (Duminica Mare)
- Maceu – la doua saptamini dupa Rusalii
- Gantaga si Ocolisu Mare – la doua saptamani inainte de Rusalii

Descrierea obiceiurilor traditionale

Nedeia
Este un obicei stramosesc foarte vechi. Dupa parerea unor specialisti in folclor, isi are originea in zilele solemne de bucurie organizate de romani in cinstea zeilor protectori. Din evul mediu, prin cresterea influentei bisericii in societate, nedeia se organizeaza in ziua hramului bisericii din fiecare sat.
Nedeia este una dintre cele mai mari sarbatori traditionale din satele comunei Bretea Romana. Ea se desfasoara in fiecare an si in fiecare sat, primavara, si tin pana la inceputul verii. Este o sarbatore a primaverii si tineretii de care se bucura toti locuitorii satelor. La organizarea si desfasurarea nedeii participa intregul sat, chiar si cei veniti din alte parti.
Petrecerea se desfasoara in aer liber, in anumite locuri din sat, de regula in curtea caminului cultural. De organizarea petrecerii se ocupa un grup de tineri, de regula din randul acelora ce urmeaza sa plece in armata. Ei se ingrijesc sa tocmeasca muzica, pregatesc locul de desfasurare. Tot in sarcina acestora intra taxarea si supravegherea desfasurarii petrecerii.
In fiecare casa se fac pregatiri pentru nedeie. Femeile, cu o saptamana – doua inainte, fac curatenie in case iar in ultimele zile dinaintea nedeii pregatesc mancarurile cu care vor fi serviti oaspetii.
Barbatii se ingrijesc sa procure mielul si bautura si fac curatenie generala.
Cei din acelasi sat nu se invita unii la altii. De regula, pregatirile se fac pentru rude, prieteni si alti cunoscuti, din satele vecine. Rudele, de obicei, vin neinvitate iar ceilalti sunt poftiti cu cateva zile inainte sau chiar in ziua nedeii cand membrii familiei merg pe rand la locul petrecerii ca nu cumva sa scape vreunul nechemat.Nedeile sunt bune prilejuri de intalnire a rudelor, a prietenilor, unde se fac cunostinte, se leaga prietenii. Rudele si prietenii care nu pot veni in prima zi, vin a doua zi, la “nedeita”.

Colindele
Cand se apropie Craciunul si celelalte sarbatori de iarna, tinerii din sate se pregatesc cu mult timp inainte. Se strang in fiecare seara, cu randul, pe la casele fiecaruia dintre ei, unde fac repetitii la colinde.
Colindatorii sunt organizati in cete, in functie de varsta, incepand cu grupul celor mici pana la feciori de insurat. De remarcat ca si continutul colindelor difera de la o grupa de colindatori la alta. Colindul incepe in seara de ajunul Craciunului. Prima data pornesc copii mai mici care merg cu “Steaua” sau cu “Craii”. Urmeaza apoi feciorii mari care trec din casa in casa si colinda numai la casele unde s-a obtinut incuviintarea gazdei.
Dupa ce colinda in curte sau in casa, colindatorii sunt serviti cu tuica sau vin, primesc colaci, pecina si bani. Cu banii stransi isi organizeaza la caminul cultural, a treia zi de Craciun, seara, o mare petrecere cu care se incheie datina.

PORTUL POPULAR

Datorita asezarii comunei, si in portul popular se observa influente ale Tarii Hategului si ale vaii Muresului, care, se imbina armonios, dandu-i o infatisare aparte.

Costumul vechi, barbatesc, era de culoare alba, format din camasa lunga si izmene din panza tesuta in casa (canepa, in). Ambele piese erau frumos decorate cu dantele si broderii. La mijloc camasa era stransa cu un brau din piele frumos ornamentat, cazand mult peste pantaloni (izmene) spre genunchi.
Peste camase purtau leibaruce (veste) deschise in fata, confectionate, mai ales, din plus negru si cu ornamente pe margini. In anotimpurile mai racoroase purtau pieptare confectionate din piele de miel (oaie) si cu diferite ornamente.
Unele se inchideau cu nasturi in fata iar altele se inchideau tot cu nasturi, dar pe umar.
Iarna purtau sumane si pantaloni (cioareci) din postav (panura), in mare parte, produs in casa (tesut). Peste acestea luau sube lungi, tot din panura, care aveau gluga si care ii protejau de ploi si zapada. Pe cap purtau caciuli din piele de miel, iar in picioare opinci din piele sau cauciuc (mai tarziu) cu obiele de lana. Din opinci, pana la genunchi, picioarele erau protejate de jambiere (coltuni) trase peste cioareci, confectionate din postav sau crosetate din lana.
Costumul femeilor era compus din camasa (ie) de culoare alba, ornamentata cu broderie si cusaturi pe maneci si pe piept. De asemenea purtau poale, iar peste acestea atat in fata cat si in spate, oprege (catrinte ) de culoare neagra, cu broderii si cusaturi de matase, iar in partea de jos dantela sau ciucuri tot de culoare neagra.
Peste camasi, femeile purtau vara, vestute din plus negru, impodobite cu cusaturi (motive florale), margelute si banuti de diverse culori. Iarna purtau pieptare din piele si pelerine cu gluga care le protejau de frig, ploi si zapezi. In picioare purtau opinci iar mai tarziu pantofi (sandale) din piele.
Broderiile si cusaturile de pe imbracaminte au o tonalitate inchisa, la femeile in varsta, iar la cele tinere sunt viu colorate.
Portul popular vechi al femeilor din aceasta zona este bine reprezentat prin costumele purtate de cantaretele de muzica populara Marian Deac (originara din Gantaga) si Mariana Anghel (originara din Calanul Mic).
Caracteristic pentru aceasta zona este si traista, confectionata din tesatura de lana in culori sobre si purtata, mai ales, de catre barbati.

DANSURILE POPULARE
Pot fi admirate cu ocazia nedeilor, nuntilor, botezurilor si chiar a balurilor.
Dintre instrumentele muzicale folosite, amintim: vioara, acordeonul, doba (duba) iar ca o influenta a Banatului, taragotul si saxofonul. Mai rar se foloseste fluierul, existand putine persoane care mai stiu sa cante la acest instrument popular.
Dansurile populare caracteristice sunt: invartita, hategana si lina (de pe Strei).

ARTA POPULARA
Arta populara cuprinde diverse genuri ale creatiei populare: portul popular cu piesele sale componente, tesaturile de impodobit interiorul(laicere, scoarte, stergare, fete de masa, perne, pricoite, perdele etc.), obiecte din lemn (mobilier , vase si unelte ), obiecte de ceramica, piese din metal si sticla, obiecte din os, pictura populara.
La ora actuala in satele comunei Bretea Romana, in domeniul artei populare mai lucreaza urmatorii creatori populari :
-prelucrarea fierului: Jianu Viorel (Vilcelele Bune ), Serbanescu Ioan si Pop Izidor (Vilcelele Rele ), Mihaiescu Miron (Plopi ), Bocan Viorel (Gintaga), Muntean Viorel (Rusi), Muntean Iulius (Plopi).
- prelucrarea lemnului: Cioara Nicolae (Plopi), Trif Ilie si Bota Ilisie (Batalar),Goia Cornel si Nicoara Saul (Bretea Romana ).
-cojocari: Stefoni Ioan (Plopi)
-mesteri fintinari: Anci Teodoresc Petru (Maceu)
-tesaturi: Dregoiesc Dorina, Salisteanu Aurica si Grigoresc Eleonora (Vilcelele Bune), Grigoresc Anita (Gintaga )
-costume populare: Neag Aurica (Vilcelele Bune), Grigorescu Anita si Inulescu Rafila (Gintaga )
-rotari: Muntean Alexa (Gintaga )

ARHITECTURA POPULARA
Locuitorii acestor locuri s-au dovedit a fi mesteri priceputi in constructia de case. In secolul XIX si la inceputul secolului XX, casele erau in marea lor majoritate, din lemn, fiind acoperite cu paie si apoi sindrila. Fundatia era din piatra, iar dusumeaua era din lut amestecat cu pleava. Peretii erau din barne de lemn, cioplite, incheiate, de multe ori, fara a folosi cuie. Casa avea doua incaperi din care una era bucatarie, cu soba zidita din caramida (numita spoar), iar cealalta era camera de locuit si de primit oaspetii. Aceasta avea peretii impodobiti cu farfurii vechi si frumos pictate, stergare si diferite cusaturi sau tesaturi lucrate manual. Unele case aveau si o mica camara. Spre curte, casele aveau o prispa (tarnat,) sprijinita pe stalpi din lemn.

Din arhiva
Caminului cultural


Formatia de
dansuri populare
din Covragi