Satul Bățălar, așezat pe cursul inferior al Streiului, pe malul drept, este atestat documentar la 1453 ca ,,Rachaler’’(Bachaler) în dependenîa cetății Deva. La 1458 este amintit ca aparținând de districtul Hațegului, în stăpânirea familiei nobiliare din Bretea. Localitatea Covragiu este situată pe malul drept al Streiului și este atestată documentar la 1453 sub numele de ,,Kwred’’ și aparținea de cetatea Deva, pentru ca în 1458 să aparțină de districtul Hațeg.
Satul Gînțaga se află pe cursul superior al Streiului, pe malul drept al râului, nu departe de Hațeg. Prima atestare documentara este din anul 1410. La 1426 Iuga ,,Ganchaga’’ figurează într-o listă de oameni ai regelui pentru satul Dumbravita. Probabil ca și Ioan fiul lui Simion ,,de Gonczhaza’’, om al regelui la 1453 pentru stăpiniri ale cnezilor din Sălașu de Sus aflate la izvoarele Streiului, să fi fost tot un membru al familiei cneziale din Gînțaga, sat ce pare a avea o situatie deosebită de a celor invecinate .
Satul Măceu. Pe cursul inferior al Streiului, la vest de râu, aproape de Bretea Streiului este satul Măceu. Localitatea este amintită pentru prima dată într-un document din 1446 când Stoia ,,de Maczesd’’ apare ca vecin al cnezilor din Cinciș, satul Măceu învecinându-se cu Cincișul pe culmile dealurilor care despart Streiul de Cerna.
Satul Ocolișul Mare este atestat documentar la 1337 și este situat la izvorul unui afluent dinspre stânga al Streiului, care se unește cu râul lângă satul Strei.
Satele Plopi și Ruși sunt atestate la 1453.
Localitatea Rusi este situata pe malul stâng al cursului inferior al Streiului, între satele Bretea și Strei.
Satele Vîlcelele Bune și Vîlcele sunt atestate în anul 1453, fiind situate pe partea dreaptă a râului Strei, la poalele Munților Șureanu. La această dată, cele două sate aparțineau de domeniul Deva, pentru ca la 1458 să facă parte din districtul Hațegului.
Cel mai important eveniment al sec. XVIII din Transilvania a fost Răscoala lui Horea, din 1784. Primele sate din comitatul Hunedoara care s-au înscris pentru regimentele grăniceresti în vara anului 1784, au fost Gînțaga și Vîlcelele Bune, exemplul lor fiind urmat de satele Vîlcele, Bățălari, Boșorod, Valea Sîngeorzului, Ocolișul Mic, Chitid, Plopi. Toate aceste sate s-au inscris pentru regimentele grănicerești la Hațeg. Împotriva acestor sate, ca de altfel și a altora care se înscriseseră la Alba Iulia, autoritățile au luat măsuri, care au dus la anularea conscripției militare, acest lucru contribuind decisiv la izbucnirea, la începutul lunii noiembrie a anului 1784, a Rascoalei lui Horea.
În 7 noiembrie 1784, țăranii răsculați pradă curțile nobiliare din satele Bretea Românească și Bretea Ungurească, numai în Bretea Românească numărul celor înscriși pe lista pagubelor se ridica la 18, plus biserica reformată. Între familiile nobiliare prădate au fost Kendeffi, Csongradi, Nalaczi, Tordai și chiar Nicolae Mara. În Covragiu au devastat curțile lui Francisc Farkas. Au fost prădate averile și curțile nobililor din Ruși și Bățălari.
Bretea – Toponimul Bretea provine de la de la antroponimul Bretea.
Bățălari – La baza toponimului poate sta un derivat ,,baciulari’’, provenit de la baciulie ,,căpățîna usturoiului ce crește în pământ’’ sau ,,măciulie, căpățână mică, cum este la mac și la alte plante care fac la vârf o capsulă’’. Toponimul Bățălari (Băciulari) poate avea acceptiunea de ,,loc deluros’’.
Covragiu – Toponimul provine de la apelativul covrag cu sensul ,,ramuri uscate ce cad din arbori; vreascuri, uscături’’.
Bercu – Toponimul poate proveni de la numele de familie Bercu.
Gînțaga – Numele satului este un derivat al numelui de familie Gînța, Gînțu.
Măceu – Toponimul provine de la un nume de familie(Macea, Maciu, Maceu, Maceanu).
Ocolișu Mare – Toponimul având o temă verbala a ocoli, a străbate o distanță făcând un ocol, a înconjura, are semnificația de ,,loc cu ocoluri, cotituri’’.
Plopi – Toponimul provine de la apelativul plop.
Ruși – Numele satului reprezintă forma de plural al antroponimului Rus(u), posibil la origine un supra nume.
Vîlcele – Toponimul provine de la apelativul ,,vilcea’’- vale îngustă și puțin adâncă, cu fundul aproape plat și cu versantele în pantă ușoară.