Frumoasa vale a Streiului, dealurile din jur si prelungirile culmilor Platformei Luncanilor au oferit conditii deosebit de prielnice intemeierii unor asezari omenesti in aceasta zona, inca din peroada preistorica.
Istoria acestor locuri este strins legata de cea a Tarii Hategului, urme ale unor asezari omenesti datind inca din neolitic, civilizatiile dacica si romana fiind reprezentate prin numeroasele descoperiri arheologice.
• BĂŢĂLAR – În hotarul localității, în punctul Ferma, spre Streisîngeorgiu, la 400 m est de localitate, s-au descoperit urme romane (villa rustica). Ruinele conțineau mozaic pentru paviment și multe țigle.
• BERCU – în mai multe puncte au fost descoperite vestigii preistorice.
În punctul Vircolin situat în hotarul localității, la 400 m est de sat, s-au descoperit materiale ceramice aparținând culturii Wietenberg. La est de Vircolin, pe câmpul de pe malul din stâng a râului s-au descoperit artefacte din neolitic și epoca bronzului.
• BRETEA ROMÂNĂ – În satul reședință de comună a fost descoperită o inscripție romană.
• BRETEA STREIULUI – În hotarul satului s-au descoperit materile litice (de piatra) cioplite. Între Pasajul CFR Plopi și drumul spre Bretea Română, la sud de DN 66, în punctul Grumeda, s-a descoperit ceramică aparținând neoliticului și culturii Wietenberg.
• COVRAGIU – La vest de localitate au fost descoperite materiale ceramice aparținând culturii Coțofeni.
• GÎNŢAGA – Pe un platou aflat deasupra Streiului, de-o parte și de alta a drumului ce coboara din Gînțaga spre vadul de trecere la Plopi în locul numit Dîmbuleu, s-a descoperit o așezare care aparține culturii Coțofeni. În același loc se găsesc și materiale ceramice Wietenberg. La 4 km de sat, pe malul din stâng al văii, s-a descoperit o așezare dacică.
• MĂCEU – În acest sat s-au descoperit vestigii medievale, aici funcționând și o capelă din lemn.
• RUŞI – În hotarul localității, la nord de sat, s-au descoperit urme arheologice de epoca romană.
• VÎLCELE – Aici s-a descoperit o monedă de la Dyrrachium.
• VÎLCELELE BUNE – Aici este amintită o descoperire de obiecte preistorice lucrate din aur. Către satul Vîlcelele Bune, în anul 1866 se descoperă un tezaur monetar format din drahme emise în Dyrrachium (370 bucati se află în colecțiile Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva ). La capătul de sud al cătunului Vîlceluța, pe drumul care vine de la Bosorod, s-a descoperit ceramică romană.
În perioada medievală, istoria satelor comunei Bretea Română se împletește cu a celorlalte localități din Țara Hațegului și din zonele învecinte. Chiar dacă majoritatea dintre ele sunt atestate documentar abia în sec.XIV –XV, existența lor este mult mai veche.
Localitatea Bretea Română, situată pe cursul inferior al Streiului, pe malul drept este atestată documentar la 1453, deși este posibil ca ea să fie amintită mult mai devreme în legătură cu Bretea Streiului (fosta Bretea Ungurească ). La 1453 Bretea Română, împreună cu mai multe sate din Țara Hațegului, aparținea de cetatea Deva. Bretea Streiului (fosta Bretea Ungurească) este situată pe malul stâng al Streiului, pe cursul său inferior, la nord de orasul Hațeg. Localitatea este atestată documentar la 1332 când, un Ladislau, paroh ,,de Berecce’’ figureaza in socotelile dijmei papale. Satul a apartinut de cetatea regala din Hateg, de la care a fost luata si daruita de rege lui Grigore Bethlen, inainte de 1398. In acest din urma an ,,possessio Berekte’’cu vama de acolo, stapinita de vaduva lui Grigore Bethlen, este recomandata protectiei castelanului de Hateg. La 1406 localitatea impreuna cu vama sunt in stapinirea lui Ioan, fiul lui Grigore Bethlen, paj la curtea regala.
